bijóg (-gi), s. m. – Mîrțoagă. – Var. (Mold.) ghijoc, ghijoacă. Tc. bișak „bătrîn” (Bogrea, Dacor., IV, 794). Mai puțin probabil sînt ipotezele anterioare: din sl. bĕzati „a fugi” (Tiktin), sau de la ghiuj (DAR; Scriban). substantiv masculin și femininbijog
bijog (ghijog) a. și m. Tr. și Mold. cal bătrân, mârțoagă: ce bijog de cal, de iapă. [Din dial. vâj, bătrân, cu sufixul oc (cf. mănzoc)]. substantiv masculin și femininbijog
bijog substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bijog | bijogul | bijoagă | bijoaga |
plural | bijogi | bijogii | bijoage | bijoagele | |
genitiv-dativ | singular | bijog | bijogului | bijoage | bijoagei |
plural | bijogi | bijogilor | bijoage | bijoagelor |