BIJECTÍV, -Ă adv. (Mat.; despre funcții) Care este în același timp surjectivă și injectivă. [< fr. bijectif]. adjectiv bijectiv
BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif) adjectiv bijectiv
bijectiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bijectiv | bijectivul | bijectivă | bijectiva |
plural | bijectivi | bijectivii | bijective | bijectivele | |
genitiv-dativ | singular | bijectiv | bijectivului | bijective | bijectivei |
plural | bijectivi | bijectivilor | bijective | bijectivelor |