bijboc, bijboci s. m. 1. (intl.) hoț tânăr, lipsit de experiență. 2. v. bijboacă. substantiv masculinbijboc
a o da în bijboc expr. (er. vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv masculinaodaînbijboc
bijboc substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bijboc | bijbocul |
plural | bijboci | bijbocii | |
genitiv-dativ | singular | bijboc | bijbocului |
plural | bijboci | bijbocilor |