BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo. verbbindisi
bihindisire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bihindisire | bihindisirea |
plural | bihindisiri | bihindisirile | |
genitiv-dativ | singular | bihindisiri | bihindisirii |
plural | bihindisiri | bihindisirilor |