BIGEMINÍSM s.n. (Med.) Tulburare a ritmului inimii, caracterizată prin apariția unei sistole mai reduse după fiecare sistolă normală. [< fr. bigéminisme, lat. bis – de două ori, geminus – geamăn]. substantiv neutrubigeminism
BIGEMINÍSM s. n. tulburare a ritmului inimii, cu un puls bigeminat. (< fr. bigéminisme) substantiv neutrubigeminism
bigeminísm s. n. substantiv neutrubigeminism
bigeminism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bigeminism | bigeminismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bigeminism | bigeminismului |
plural | — | — |