big definitie

BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga]. substantiv neutrubig

BÍG s. n. linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton. (< germ. Biga) substantiv neutrubig

big (îndoitură, mașină) s. n., pl. bíguri substantiv neutrubig

BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. substantiv neutrubig

BIG BAND s.n. (Anglicism) Orchestră mare de jaz, incluzând peste 20 de membri. [Pron. big bend. / < engl. big band]. substantiv neutrubigband

BIG BAND [BIG-BÉND] s. n. ansamblu mare orchestral de jaz. (< engl. big band) substantiv neutrubigband

BIG BANG [BIG-BÉNG] s. n. (astr.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului. (< engl. bing bang/theory/) substantiv neutrubigbang

Big Bang (angl.) [pron. bigbéng] s. n., art. Big Bangul substantiv neutrubigbang

BIGBAND, bigbanduri, s. n. Orchestră de jazz compusă din 15-20 de instrumentiști. [Pr.: bigbénd. – Scris și: big-band] – Cuv. engl. substantiv neutrubigband

BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. substantiv neutrubigbang

big band (angl.) [pron. bigbénd] s. n., art. big bandul; pl. big banduri substantiv neutrubigband