bifurcat definitie

credit rapid online ifn

*bifúrc și a v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă. verbbifurc

BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. verbbifurca

credit rapid online ifn

BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer) verbbifurca

bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă verbbifurca

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. verbbifurca

bifurcà v. a împărți în două părți. verbbifurcà

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. verbbifurca

BIFURCÁ pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169. verbbifurca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibifurcat

bifurcat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bifurcat bifurcatul bifurca bifurcata
plural bifurcați bifurcații bifurcate bifurcatele
genitiv-dativ singular bifurcat bifurcatului bifurcate bifurcatei
plural bifurcați bifurcaților bifurcate bifurcatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z