reduceri si promotii 2018
Definitie bifurcare - ce inseamna bifurcare - Dex Online

bifurcare definitie

BIFURCÁRE s.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca]. substantiv feminin bifurcare

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca. substantiv feminin bifurcare

bifurcáre s. f., g.-d. art. bifurcắrii; pl. bifurcắri substantiv feminin bifurcare

bifurcare f. 1. împărțire în două: bifurcarea învățământului; 2. locul unde se bifurcă: bifurcarea drumului. substantiv feminin bifurcare

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca. substantiv feminin bifurcare

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Bifurcație. substantiv feminin bifurcare

*bifúrc și a v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă. verb bifurc

BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. verb bifurca

bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă verb bifurca

BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer) verb bifurca

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. verb bifurca

bifurcà v. a împărți în două părți. verb bifurcà

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. verb bifurca

BIFURCÁ pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169. verb bifurca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bifurcare

bifurcare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bifurcare bifurcarea
plural bifurcări bifurcările
genitiv-dativ singular bifurcări bifurcării
plural bifurcări bifurcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z