bifurcație definitie

BIFURCÁȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio]. substantiv femininbifurcație

BIFURCÁȚIE s. f. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. (< fr. bifurcation) substantiv femininbifurcație

BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare; (concr.) locul unde se bifurcă ceva. – Fr. bifurcation. substantiv femininbifurcație

bifurcáție (-ți-e) s. f., art. bifurcáția (-ți-a), g.-d. art. bifurcáției; pl. bifurcáții, art. bifurcáțiile (-ți-i-) substantiv femininbifurcație

BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation. substantiv femininbifurcație

BIFURCÁȚIE, bifurcații s. f. Faptul de a bifurca; locul unde se bifurca un drum. Bifurcația unui drum. – Pronunțat: -ți-e. substantiv femininbifurcație

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibifurcație

bifurcație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bifurcație bifurcația
plural bifurcații bifurcațiile
genitiv-dativ singular bifurcații bifurcației
plural bifurcații bifurcațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z