reduceri si promotii 2018
Definitie bifurca - ce inseamna bifurca - Dex Online

bifurca definitie

*bifúrc și a v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă. verb bifurc

BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. verb bifurca

BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer) verb bifurca

bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă verb bifurca

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. verb bifurca

bifurcà v. a împărți în două părți. verb bifurcà

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. verb bifurca

BIFURCÁ pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169. verb bifurca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului bifurca

bifurca   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bifurca bifurcare bifurcat bifurcând singular plural
bifurcând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să) —
a II-a (tu) (să) —
a III-a (el, ea) bifurcă (să) — bifurca bifurcă bifurcase
plural I (noi) (să) —
a II-a (voi) (să) —
a III-a (ei, ele) bifurcă (să) bifurce bifurcau bifurca bifurcaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z