bifurca definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebifurca
- Vezi aici mai multe rimebifurca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubif
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curca
*bifúrc și a -á v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă. verbbifurc
BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. verbbifurca
BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer) verbbifurca
bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă verbbifurca
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. verbbifurca
bifurcà v. a împărți în două părți. verbbifurcà
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. verbbifurca
BIFURCÁ pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169. verbbifurca
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibifurca
| bifurca verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)bifurca | bifurcare | bifurcat | bifurcând | singular | plural | ||
| bifurcând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | bifurcă | (să)— | bifurca | bifurcă | bifurcase | ||
| plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | bifurcă | (să)bifurce | bifurcau | bifurcară | bifurcaseră | ||