biftec definitie

biftéc (-ce), s. n. – Carne de vacă la grătar. Fr. bifteck, din engl. substantiv neutrubiftec

BÍFTEC s.n. Friptură de mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. [Pl. -curi, scris și beefsteak. / < engl. beefsteak < beef – bou, steak – bucată, cf. fr. bifteck]. substantiv neutrubiftec

BÍFTEC, -Ă s. n. friptură din mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. (< fr. bifteck, engl. beef-steak) substantiv neutrubiftec

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, mai puțin friptă la mijloc. – Fr. bifteck (<engl.). substantiv neutrubiftec

*bíftec n., pl. e (fr. bifleck, d. engl. beefsteak, d. beef, bou și steak, felie). Barb. Friptură de vacă (la grătar saŭ în tigaĭe). substantiv neutrubiftec

bíftec s. n., pl. bíftecuri substantiv neutrubiftec

biftec n. felie de mușchiu de bou friptă la grătar (= fr. bifteck, din engl. beefsteak). substantiv neutrubiftec

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Mușchi de vită fript la grătar sau în tigaie. – Din fr. bifteck. substantiv neutrubiftec

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Bucată de mușchi de vacă fript pe grătar sau în tigaie. Un biftec crud. și tare ca de piatră. TOPÎRCEANU, S. A. 111. substantiv neutrubiftec