bielorusă definitie

belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă substantiv masculin și femininbelarus

BELARÚS, -Ă, belaruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Belarus sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Belarus sau belarușilor (1), privitor la Republica Belarus ori la belaruși. ♦ (Substantivat, f.) Limba belarusă. [Var.: bielorús, -ă adj.] – Din rus. belorus. substantiv masculin și femininbelarus

BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus) substantiv masculin și femininbielorus

BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține R.S.S. Bieloruse sau populației ei, privitor la R.S.S. Bielorusă sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] – Rus belorus. substantiv masculin și femininbielorus

bielorús v. belarús substantiv masculin și femininbielorus

BIELORÚS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus. substantiv masculin și femininbielorus

BIELORÚS¹, -Ă, bieloruși, -se, adj. Care aparține Bielorusiei, care este originar din Bielorusia. Ansamblu de dansuri bieloruse. – Pronunțat: bie-. substantiv masculin și femininbielorus

BIELORÚS², -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Bielorusia. – Pronunțat: bie-. substantiv masculin și femininbielorus