BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. substantiv neutrubie
BIÉ, bieuri, s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. [Pr.: bie]- Din fr. biais. substantiv neutrubie
bie substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bie | bieul |
plural | bieuri | bieurile | |
genitiv-dativ | singular | bie | bieului |
plural | bieuri | bieurilor |