bidon definitie

BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone]. substantiv neutru bidon

BIDÓN s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc. (< fr. bidon) substantiv neutru bidon

bidon, bidoane s. n. 1. (peior.) sân de femeie. 2. infracțiune constând în transferarea banilor câștigați ilicit dintr-un cont în altul pentru a li se pierde urma. substantiv neutru bidon

BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se transportă lichide. ♦ Ploscuță de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), folosită de soldați și de excursioniști pentru a-și păstra băutura. – Fr. bidon. substantiv neutru bidon

*bidón n., pl. oane (fr. bidon). Bsrb. Ploscă (militară). Garniță (de untdelemn, de petrol). V. matara. substantiv neutru bidon

bidón s. n., pl. bidoáne substantiv neutru bidon

bidon n. cană de apă, vin, uleiu (mai ales la militari). substantiv neutru bidon

BIDÓN, bidoane, s. n. Vas din tablă, material plastic etc. folosit pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), utilizată pentru păstrarea apei sau a altor băuturi. – Din fr. bidon. substantiv neutru bidon

BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă, de diferite forme, în care se păstrează sau se transportă lichide. în bidoane de tinichea pline cu pămînt cresc tufe de verdeață și flori mirositoare. BART, E. 330. ♦ Un fel de ploscuță de tablă simplă sau emailată, îmbrăcată (uneori) în piele, pînză sau postav, în care soldații și excursioniștii își țin apa de băut sau alte băuturi. Soldații ieșeau din gropi, strîngîndu-se în jurul căruțelor, cu gamelele și bidoanele. CAMILAR, N. I 395. Picioarele mergeau singure, după clinchetul sec al bidoanelor. CAMILAR, N. II 439. Crăciun înălță bidonul cu rachiu, trase un gît și-l trecu lui Michiu. SADOVEANU, O. VI 130. substantiv neutru bidon

plóscă f., pl. ștĭ, șcĭ și ște (vsl. ploskva, d. ploskŭ, lat; bg. sîrb. ceh. ploska. V. palașcă). Butelie de lemn (saŭ și de metal orĭ de sticlă) lată și legată cu curele ca să poată fi purtată atîrnată de umăr. (Azĭ în armată îĭ zice bidon). Fig. Iron. Țîță mare. V. matara, garniță. substantiv neutru ploscă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bidon

bidon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bidon bidonul
plural bidoane bidoanele
genitiv-dativ singular bidon bidonului
plural bidoane bidoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z