bichirit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebichirit
- Vezi aici mai multe rimebichirit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curit
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. verb tranzitivbichiri
bichirí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichirésc, imperf. 3 sg. bichireá; conj. prez. 3 să bichireáscă verb tranzitivbichiri
bichirì v. Mold. a lucra migălind: bichiria prin prejurul căruței CR. [Tras din Tr. bicher, flăcău chefliu = ung. BETYÁR]. verb tranzitivbichirì
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec. verb tranzitivbichiri
BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face, a drege sau a întocmi un lucru pe îndelete, încet, migălind; a se mocăi. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. verb tranzitivbichiri
bichirésc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă învîrtesc nelucrînd ceva hotărît. verb tranzitivbichiresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibichirit
| bichirit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bichirit | bichiritul | bichirită | bichirita |
| plural | bichiriți | bichiriții | bichirite | bichiritele | |
| genitiv-dativ | singular | bichirit | bichiritului | bichirite | bichiritei |
| plural | bichiriți | bichiriților | bichirite | bichiritelor | |