BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap]. adjectivbicefal
BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale) adjectivbicefal
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Fr. bicéphale. adjectivbicefal
*bicéfal și -ál, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- -cefal, din a-cefal. Vgr. diképhasol). Cu doŭă capete. V. biceps. adjectivbicefal
bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. bicefálă, pl. bicefále adjectivbicefal
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale. adjectivbicefal
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal sau despre un făt) Cu două capete. Monstru bicefal. adjectivbicefal
bicefal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bicefal | bicefalul | bicefală | bicefala |
plural | bicefali | bicefalii | bicefale | bicefalele | |
genitiv-dativ | singular | bicefal | bicefalului | bicefale | bicefalei |
plural | bicefali | bicefalilor | bicefale | bicefalelor |