biblic definitie

BÍBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique]. adjectivbiblic

BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique) adjectivbiblic

BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – Fr. biblique (<gr.). adjectivbiblic

bíblic, -ă adj. (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Bibliiĭ. Stil biblic, care seamănă cu al Bibliiĭ. Adv. Ca de Biblie. adjectivbiblic

bíblic (bi-blic) adj. m., pl. bíblici; f. bíblică, pl. bíblice adjectivbiblic

biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare. adjectivbiblic

BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique. adjectivbiblic

BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care ține de biblie, al bibliei, din biblie. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODO­BESCU, S. III 13. ♦ (Substantivat, f.) Învățătură din biblie. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31. adjectivbiblic