BIBILÓI, bibiloi, s. m. Masculul bibilicii. ♦ Fig. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite. – Din bibil[ică] + suf. -oi. substantiv masculin bibiloi
bibilói s. m., pl. bibilói, art. bibilóii substantiv masculin bibiloi
BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2. Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi. substantiv masculin bibiloi
BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii. 2. Fig. (Uneori glumeț) Termen de dezmierdare adresat copiilor și persoanelor iubite. V. b i b i c. D-odată se auzi glasul înțepat al cocoanei: – Ascultă, unde pleci? – La școală, bibiloi. DELAVRANCEA, H. T. 122. Nu te ascunde, bibiloiule! gîndeai că nu o să te prînz, ai? CARAGIALE, O. I 238. substantiv masculin bibiloi
bibiloi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bibiloi | bibiloiul |
plural | bibiloi | bibiloii | |
genitiv-dativ | singular | bibiloi | bibiloiului |
plural | bibiloi | bibiloilor |