BIBERÉT s.n. Blăniță de miel de culoare maro-roșcată. ♦ Pluș de culoare gri sau maro, cu părul din lână sau din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, de manșete etc. [Cf. germ. Biberette]. substantiv masculinbiberet
BIBERÉT s. m. 1. blăniță de miel de culoare maro-roșcată. 2. pluș gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manșete etc. (< germ. Biberett) substantiv masculinbiberet
biberét s. m., pl. biberéți substantiv masculinbiberet
BIBERÉT, bibereți, s. m. 1. Blăniță de culoare maro-roșcat imitând blana de biber, obținută prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2. Pluș de culoare gri sau maro, din lână sau din fibre sintetice, cu tușeu moale, folosit pentru gulere, căciuli etc. – Din germ. Biberet. substantiv masculinbiberet
biberet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biberet | biberetul |
plural | bibereți | bibereții | |
genitiv-dativ | singular | biberet | biberetului |
plural | bibereți | bibereților |