beșlic definitie

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. – Tc. beșlik. substantiv masculinbeșlic

beșlíc m. (turc. bešlik, d. beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri): la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V. patacă și pitac 1. substantiv masculinbeșlic

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci substantiv masculinbeșlic

beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia: și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK]. substantiv masculinbeșlic

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik. substantiv masculinbeșlic

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Învechit) Monedă; turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. I-am trimis [bulgări de aur și de argint]... ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506. – Variantă: beșlíg (HOGAȘ, DR. II 161) s. m. substantiv masculinbeșlic