BEZNÁTIC, beznatici, adj. întunecos, umbros. Un copil, ieșit din pădureț reavănă și beznatică, ducea două capre înspre sat. POPA, V. 240. adjectivbeznatic
beznatic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | beznatic | beznaticul | beznatică | beznatica |
plural | beznatici | beznaticii | beznatice | beznaticele | |
genitiv-dativ | singular | beznatic | beznaticului | beznatice | beznaticei |
plural | beznatici | beznaticilor | beznatice | beznaticelor |