betel definitie

BETÉL s.m. Piper agățător, care crește în India și Indonezia. [< fr. bétel < cuv. din Malabar]. substantiv masculinbetel

*betél m., pl. (fr. bétel, d. ind. betie). Un fel de piper agățător. S.n. Un amestec de substanțe (în care foile de betel formează baza) pe care indieniĭ îl mestecă în gură. V. sacîz. substantiv masculinbetel

betél1 (arbust) s. m., pl. betéli substantiv masculinbetel

*betél2 (produs) s. n. substantiv masculinbetel

betel n. plantă din India, asemenea piperului, ale cării frunze se mestecă. substantiv masculinbetel

BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel. substantiv masculinbetel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibetel

betel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular betel betelul
plural beteli betelii
genitiv-dativ singular betel betelului
plural beteli betelilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z