betejit definitie

BETEJÍT, -Ă, betejiți, -te, adj. (Și în forma betegit) Beteag, infirm; bolnav. Trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, « marii mutilații ai războiului ». SAHIA, N. 16. – Variantă: betegít, -ă, adj. adjectivbetejit

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) schilodi. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag. verb tranzitivbeteji

betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav„. verb tranzitivbeteji

BETEJÍ vb. IV v. betegi. verb tranzitivbeteji

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. (Și în forma betegi) 1. Tranz. A vătăma pe cineva (sau un organ al cuiva), a; face beteag; a schilodi. Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. 2. Refl. A căpăta o infirmitate, un beteșug; a deveni infirm (Transilv., Ban.) a se îmbolnăvi, a cădea bolnav. Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. – Variantă: betegí vb. IV. verb tranzitivbeteji

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibetejit

betejit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular betejit betejitul beteji betejita
plural betejiți betejiții betejite betejitele
genitiv-dativ singular betejit betejitului betejite betejitei
plural betejiți betejiților betejite betejitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z