betegire definitie

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă substantiv femininbetegi

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă verb tranzitivbetegi

BETEGÍ vb. IV. v. beteji. verb tranzitivbetegi

betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului. verb tranzitivbetegì

BETEGÍ, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betejí vb. IV] – Din beteag. verb tranzitivbetegi

BETEGÍ vb. IV v. beteji. verb tranzitivbetegi

betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc. verb tranzitivbetegesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibetegire

betegire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular betegire betegirea
plural betegiri betegirile
genitiv-dativ singular betegiri betegirii
plural betegiri betegirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z