beta definitie

BÉTA s. m. inv. 1. a doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni. (< fr. bêta) invariabilbeta

béta (literă grecească) s. m., pl. béta; b, b invariabilbeta

BÉTA, beta, s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta. invariabilbeta

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta).Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklŭ. invariabilsfeclă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibeta

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z