bestie definitie

béstie (béstii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr. substantiv femininbestie

BÉSTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia]. substantiv femininbestie

BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia) substantiv femininbestie

BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia). substantiv femininbestie

*1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară! substantiv femininbestie

2) béstie v. bișchie. substantiv femininbestie

bestie f. 1. animal cu instincte sângeroase, fiară; 2. fig. om fără îndurare, crud ca o fiară sălbatică. substantiv femininbestie

BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia. substantiv femininbestie

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-) substantiv femininbestie

BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic, fiară. Mă gîndesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al, captivității, mai sufăr unul, care acuma văd eu cît e de neplăcut să rabzi, fără să lefi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase. CARAGIALE, O. II 13. ♦ Fig. Om cu apucături sau instincte de fiară; om crud, sălbatic, feroce. E o bestie. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, B. F. 42. Ce bestii! zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbatici. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Pronunțat: -ti-e. substantiv femininbestie