reduceri si promotii 2018
Definitie bere - ce inseamna bere - Dex Online

bere definitie

bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103). substantiv feminin bere

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură. substantiv feminin bere

BÉRE1 s. f. 1. Băutură slab alcoolică obținută prin fermentarea cu o drojdie specială a mustului rezultat din fierberea cu apă a malțului și a hameiului. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere (1). – Germ. Bier (influențat de bere2). substantiv feminin bere

1) bére f. Acțiunea de a bea. Vechĭ. Băutură. substantiv feminin bere

2) bére f. (ngr. it. bira, d. germ. bier, supt infl. luĭ bere 1; fr. bìere). O băutură galbenă (maĭ închisă orĭ maĭ deschisă) străvezie amară și puțin îmbătătoare care se face din orz și hameĭ pus la fermentat (E băutura popoarelor germanice). V. bragă. substantiv feminin bere

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri substantiv feminin bere

bere f. băutură fermentată din apă, orz și hemeiu. [Nemț. BIER, influențat de verbul indigen bere]. substantiv feminin bere

BÉRE1, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2). substantiv feminin bere

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea. substantiv feminin bere

BÉRE1 s. f. Băutură puțin alcoolică, preparată prin fermentarea orzului și hameiului. Se adunau cu deose­bire seara, ciocnind pahare mari cu bere. PAS, L. I 153. Nu pot bea șampanie; îmi face arsuri...Atunci ce? – O bere...Bine... eu iau o tizană, tu ia bere. CARAGIALE, M. S. 86. Trăgind din cînd în cînd... cîte-o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37. substantiv feminin bere

BÉRE2 s. f. (Învechit și popular, adesea în corelație cu «mîncare») Faptul de a bea (băuturi alcoolice). S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588. substantiv feminin bere

hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir. substantiv feminin haisifon

bere la gard expr. (vulg.) urină. substantiv feminin berelagard

drojdie de bere expr. spermă. substantiv feminin drojdiedebere

vedea-te-aș ca berea! expr. (adol. – folosită ca blestem) vedea-te-aș galben! / cu spume și rece! substantiv feminin vedeateașcaberea

beŭ V. beaŭ. verb tranzitiv beŭ

BEA, beau, vb. II. 1. T r a n z. A înghiți, a consuma un lichid. Unii... se opreau la vreo fîntînă, făcîndu-se că beau apă. DUMITRIU, B. F. 107. Are obiceiul a bea în toată Sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Hai, mîndră, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut. JARNÍK- BÎRSEANU, D. 233. (A b s o l.) [La izvor] un tînăr călă­tor... s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. ◊ (Poetic) Ochii mei sînt morți ca și lacurile de unde bea curcubeul apă. DAVIDOGLU, O. 100. ◊ Expr. A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt. (Familiar) Doar n-am băut gaz, se zice ca răspuns negativ la o propunere sau o invitație nepotrivită. ♦ A suge, a sorbi. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. IV 5 ◊ F i g. Aș fi băut ulcioare de lumină Din... raza soarelui blajină. TULBURE, V. R. 11. O strînse cu atîta foc, încît îi părea c-o să-i beie viața toată din gura ei. EMINESCU, N. 64. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. Băuse și prinsese mai multă mîncărime de limbă. PAS, L. I 9. Nemaiavînd pe ce bea, ți-a vîndut ție punga cu făină. RETEGANUL, P. IV 27 Cu rudele bea și benchetuiește, dar neguțătorii nu face. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de vin, de rachiu etc. pentru cineva, fâcîndu-i urări. ♦ A se da la beție; a avea patima beției. A început să bea.Tranz. (Familiar, cu privire la o persoană sau la un eveniment) A sărbători (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea și (de •obicei) pe cheltuiala altuia, mai ales a celui sărbătorit. Mi-e să nu întîrzii, că te-aș bea. DAVIDOGLU, M. 42. Izvorul de unde capeți informațiile... îl cunosc...Aș!Pe ce te prinzi?... -Pe un dejun la Iordache... Primești? -Primesc, zise Caracudi sigur că mă bea. CARAGIALE, O. II 301. 3. Tranz. (Cu privire la bani, avere etc.) A cheltui, a risipi pe băutură; a toca. Cucul zice, mierla zice: Nu-ți bea banii, măi voinice! ALECSANDRI, P. P. 298. Cu lăutari și cu gloată Băid, nene, turma toată. ALECSANDRI, P. P. 265. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a-și pierde judecata sănătoasă din cauza băuturii, a bea pînă la inconștiență sau la nebunie. 4. Tranz. (Popular, cu privire la tutun, țigări, lulea) A fuma. De cînd am prins a dezlega buchile, nu mai beau tabac. CAMILAR, N. II 369. Din pricina, ta n-am fost în stare să beau o țigară de tutun. SADOVEANU, O. III 535. Dacă găsește tutun, îl bea! CARAGIALE, O. VII 23. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. – Forme gramaticale: prez. ind. beau, bei, bea, bem, beți, beau; imperf. beam, beai, bea, beam, beați, beau; perf. s. băui, băuși, bău, băurăm, băurăți, băură; part. băut și (Transilv., Ban.) beut (HODOȘ, P. P. 190). verb tranzitiv bea

beá (beáu, băút), vb.1. A înghiți un lichid. – 2. A cheltui băutură, a-și prăpădi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Pușcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81). Conjug. sa se caracterizează în Mold. prin tendința de a suprima în toate formele diftongul ea: beaubeu, să beusă bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. și băutură, beat. Der. băut, adj. (beat); băutor, adj. (bețiv), pe care REW și Pascu, Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor. verb tranzitiv bea

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcându-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦ Tranz. (Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere. verb tranzitiv bea

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút verb tranzitiv bea

beà v. 1. a sorbi cu gura și a înghiți un lichid; 2. a trage pe gât fumul, a fuma: a bea tutun; 3. a bea fără măsură, a avea darul beției: cam bea. [Lat. BIBERE; sensul 2 se rapoartă la fumatul oriental, care era mai mult o soarbere decât o aspirare]. verb tranzitiv beà

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere. verb tranzitiv bea

A BEA a băga pe conductă, a bea la metru, a-și bea mințile, a ciobi, a citi, a conspecta, a cupla, a da de dușcă, a degresa, a drincui, a duce la mustață, a glisa, a împărtăși, a împușca, a se încălzi, a-și încărca bateriile, a se întrece cu băutura, a lua la bord, a (se) pili, a pupa paharul, a ridica halbere, a studia, a suge, a șprițui, a trage la măsea / la mustață, a se țuicui, a uda adălmașul, a uda prânzul, a se unge pe gât, a usca. verb tranzitiv abea

beáŭ (vest) și béŭ (est), beút (Ban. Olt. Trans.) și băút, a bea v. tr. (lat. bĭbere; it. bere, și bévere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber.Beaŭ, beĭ, el bea, eĭ bea, în nord iĭ beu; să beaŭ, să beĭ, să bea, în nord să beĭe, bănd și, la Moxa, beund). Înghit un lichid: a bea apă, vin. Pop. Fumez (ca turc. tütün ičmek): a bea tutun. Îs bețiv: acest om cam bea. Cheltuĭesc pe băutură: am un leŭ și vreŭ să-l beŭ (P.P.) Fig. A bea paharu pînă’n fund, a suferi o nenorocire pînă la capăt. A bea în sănătatea cuĭva, a închina un pahar (a ridica un toast) în sănătatea cuĭva. Cp. cu ĭau și vreaŭ. verb tranzitiv beaŭ

a bea tutun expr. a fuma. verb tranzitiv abeatutun

a bea la metru expr. a bea mult și făra a ține cont de calitatea băuturii. verb tranzitiv abealametru

a-și bea banii expr. (d. – alcoolici) a cheltui toți banii pe băutură. verb tranzitiv așibeabanii

a-și bea mințile expr. a bea până la inconștiență sau nebunie. verb tranzitiv așibeamințile

a-și bea și cămașa, expr. v. a-și bea banii. verb tranzitiv așibeașicămașa

a bea paharul până la fund expr. a îndura un necaz / o durere până la capăt. verb tranzitiv abeapaharulpânălafund

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea prov. (deț.) cine a fost o dată la pușcărie va reveni acolo. verb tranzitiv cineabăutapădelaboierulăstamaivineșimaibea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bere

bere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bere berea
plural beri berile
genitiv-dativ singular beri berii
plural beri berilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z