berbeleacul definitie
- Vezi aici mai multe rimeberbeleacul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cube
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuber
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucul
berbeleácu (de-a) loc. adv. (Cp. cu vîngălacu și turc. ğunbalak, tombalak, tumbă, ğundabak, bîldîbîc). Sud. De-a tumba, rostogolindu-te cu capu’n jos: a veni de-a berbeleacu. – În vest și -leáca, în Mold. sud în berbenéle, în brebenéle, în crepenéle și (Zanf.) de-a vîndălacu. V. bot și boulea. invariabilberbeleacu
BERBELEÁCUL s. n. art. (În expr.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. invariabilberbeleacul
BERBELEÁCUL s. n. art. (În loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. – Cf. berbec. invariabilberbeleacul
BERBELEÁCUL s. n. art. (Numai în l o c. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, de-a tumba, rostogolindu-se peste cap. Abia simțea pămîntul și în fiecare clipă era gata să cadă pe brînci de-a berbeleacul. DUMITRU, N. 152. Chiuind, privește-n vale Și s-ar da de-a berbeleacul. BENIUC, V. 106. Copiii... se dau de-a berbeleacul. SEZ. VI 29. invariabilberbeleacul
de-a berbeleácul loc. adv. invariabildeaberbeleacul