bengali definitie

BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali]. substantiv masculin bengali

bengáli (-ga-li) / bengalí¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí substantiv masculin bengali

bengáli (-ga-li) / bengalí² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí substantiv masculin bengali

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f. substantiv masculin bengali

BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali) substantiv masculin bengali

*bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengati). O păsărică originară din Bengal. substantiv masculin bengali

bengali m. soiu de vrabie din regiunile tropicale: glasul ei mai dulce îi pare decât a lui bengali NEGR. substantiv masculin bengali

BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali. substantiv masculin bengali