beneficiu definitie

BENEFÍCIU s.n. 1. (În feudalism) Concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul unor obligații (de ordin militar). 2. Folos, profit, câștig (de pe urma unei situații, dintr-o proprietate etc.) ♦ Venit net al unei întreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune căreia nu îi cunoaște datoriile care o grevează; sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. bénéfice, it. beneficio]. substantiv neutru beneficiu

BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei întreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul moștenitorului de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decât în limita averii moștenite. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. bénéfice (lat. lit. beneficium). substantiv neutru beneficiu

beneficiu n. folos, câștig; fig. sub beneficiu de inventar, cu rezerva de a verifica. substantiv neutru beneficiu

*beneficíŭ n. (lat. beneficium, d. bene, bine, și fácere, a face). Cîștig, folos. Privilegiŭ: beneficiŭ de etate. Demnitate ecleziastică cu venit. Fief, moșie dată de senior vasaluluĭ credincĭos. Fig. Supt beneficiŭ de inventar, cu rezerva de a verifica. substantiv neutru beneficiŭ

BENEFÍCIU s. n. 1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații. 2. folos, profit, câștig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune. ◊ venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. (< lat. beneficium, fr. bénéfice) substantiv neutru beneficiu

benefíciu [ciu pron. cyu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-) substantiv neutru beneficiu

BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium. substantiv neutru beneficiu

BENEFÍCIU, beneficii, s. n. 1. Cîștig, profit sau folos de care se bucură cineva sau pe care-l are cineva din ceva. Întreprinderea aduce beneficii. ◊ Expr. A face (un lucru) în beneficiul cuiva = a face (un lucru) în folosul exclusiv al cuiva. ◊ Beneficiu de inventar = dreptul pe care îl are un moștenitor de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decît în limita averii moștenite. ◊ Expr. A primi (un lucru) sub beneficiu de inventar = a primi (un lucru) în mod provizoriu, sub rezervai controlului ulterior. 2. Cîștig sau folos rezultat dintr-o întreprindere sau dintr-o operație comercială. Beneficiile rezultînd din acti­vitatea întreprinderilor naționalizate, care altădată intrau în buzunarele fără fund ale capitaliștilor, sînt folosite acum de către statul celor ce muncesc pentru construirea de noi fabrici și uzine, școli, cămine și locuințe muncitorești, pentru bunăstarea întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2371. substantiv neutru beneficiu