beneficiar definitie

BENEFICIÁR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire]. substantiv masculin și femininbeneficiar

BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius) substantiv masculin și femininbeneficiar

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius). substantiv masculin și femininbeneficiar

*beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc. substantiv masculin și femininbeneficiar

beneficiár (-ci-ar) s. m., pl. beneficiári substantiv masculin și femininbeneficiar

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius. substantiv masculin și femininbeneficiar

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colecțivitate care beneficiază de ceva sau care are un beneficiu. Palatele beneficiarilor trecutului au devenit [în U.R.S.S.] muzee, laboratorii, biblioteci, școli, case de odihnă ale învățaților. SADOVEANU, C. 45. ◊ (Adjectival) Clasă beneficiară. ♦ Persoană (sau instituție, organizație) în folosul căreia se face o lucrare. – Pronunțat: -ci-ar. substantiv masculin și femininbeneficiar

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre substantiv masculin și femininbeneficiară