benefic definitie

BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico]. adjectiv benefic

BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus) adjectiv benefic

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice adjectiv benefic

BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. adjectiv benefic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului benefic

benefic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular benefic beneficul benefică benefica
plural benefici beneficii benefice beneficele
genitiv-dativ singular benefic beneficului benefice beneficei
plural benefici beneficilor benefice beneficelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z