benedicțiune definitie

BENEDICȚIÚNE s.f. (Bis.) Grație, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction]. substantiv feminin benedicțiune

BENEDICȚIÚNE s. f. grație, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction) substantiv feminin benedicțiune

*benedicțiúne f. (lat. benedictio, -ónis. V. dicțiune). Binecuvîntare. – Și -ícție. V. maled-. substantiv feminin benedicțiune

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni substantiv feminin benedicțiune

benedicțiune f. binecuvântare solemnă: benedicțiunea religioasă e obligatoare la căsătorie. substantiv feminin benedicțiune

BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction. substantiv feminin benedicțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului benedicțiune

benedicțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular benedicțiune benedicțiunea
plural benedicțiuni benedicțiunile
genitiv-dativ singular benedicțiuni benedicțiunii
plural benedicțiuni benedicțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z