benchet definitie

credit rapid online ifn

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket. substantiv neutrubenchet

benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan. substantiv neutrubenchet

credit rapid online ifn

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte substantiv neutrubenchet

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO]. substantiv neutrubenchet

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket. substantiv neutrubenchet

BENCHÉT, benchete și bencheturi, s. n. (Învechit și popular) Masă mare de petrecere; ospăț, zaiafet, chef. V. banchet. Benchetui începe cu glume late. RUSSO, S. 103. substantiv neutrubenchet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibenchet

benchet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular benchet benchetul
plural bencheturi bencheturile
genitiv-dativ singular benchet benchetului
plural benchete bencheturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z