BEMOLIZÁT, -Ă adj. (fon.; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensității. (< fr. bémolisé) adjectivbemolizat
BEMOL1ZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser. verb tranzitivbemol
bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză verb tranzitivbemoliza
bemolizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bemolizat | bemolizatul | bemolizată | bemolizata |
plural | bemolizați | bemolizații | bemolizate | bemolizatele | |
genitiv-dativ | singular | bemolizat | bemolizatului | bemolizate | bemolizatei |
plural | bemolizați | bemolizaților | bemolizate | bemolizatelor |