BELICÓS, -OÁSĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso]. adjectivbelicos
BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux) adjectivbelicos
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus. adjectivbelicos
*belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos. adjectivbelicos
belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse adjectivbelicos
belicos a. și m. cui îi place răsboiu, curagios, răsboinic: vestit prin multe fapte belicoase BĂLC. adjectivbelicos
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus. adjectivbelicos
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Peiorativ, ironic) Care are o atitudine amenințătoare, care este gata de război, agresiv. adjectivbelicos
belicos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | belicos | belicosul | belicoasă | belicoasa |
plural | belicoși | belicoșii | belicoase | belicoasele | |
genitiv-dativ | singular | belicos | belicosului | belicoase | belicoasei |
plural | belicoși | belicoșilor | belicoase | belicoaselor |