beldie definitie

BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. ♦ Bălărie, buruiană. substantiv femininbeldie

béldie f. (var. din bold). Est. Nuĭa de bătut orĭ de îmboldit vitele la mers. Cotoarele care rămîn după cosit orĭ secerat și care te înțeapă cînd mergĭ saŭ cînd te culci pe ele. Vest. Prăjină (de sprijinit frînghia de rufe ș.a.). V. jerdie și paliță. substantiv femininbeldie

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-) substantiv femininbeldie

beldie f. 1. Mold. buruiană înaltă și uscată; 2. prăjină lungă și dreaptă: ce știe boul de beldie. [Origină necunoscută]. substantiv femininbeldie

BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec. substantiv femininbeldie

BÉLDIE, beldii, s. f. (Regional) 1. Prăjină lungă și subțire, par lung. L-am... pălit la moalele capului cu beldia. STANCU, D. 145. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. Acestea sînt beldii la tine? Nu vezi că-s coșcogeamite copaci groși și nalți, crescuți cumsecade ?. SBIERA, P. 181. Băiatul umblă după arc, pușcă de soc... La dînsul dudăul de boz și de urzice și beldiile de pelin ori lumînărică îi cine știe ce pădure! SEVASTOS, N. 1. ♦ (Mai ales la pl.) Bălării, buruieni. Am luat pușca și am pornit-o razna, peste cîmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști. SADOVEANU, O. 1 36. substantiv femininbeldie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibeldie

beldie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beldie beldia
plural beldii beldiile
genitiv-dativ singular beldii beldiei
plural beldii beldiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z