BELCÁNTO s.n. Termen din muzica vocală italiană, referitor la stilul de interpretare, care urmărește cu precădere frumusețea liniei melodice. [< it. belcanto – cânt frumos]. substantiv neutrubelcanto
BELCÁNTO s. n. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmărește frumusețea liniei melodice. (< it. bel canto) substantiv neutrubelcanto
BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto. substantiv neutrubelcanto
belcanto substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | belcanto | belcantoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | belcanto | belcantoului |
plural | — | — |