bel definitie

BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american]. substantiv masculinbel

BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel) substantiv masculinbel

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel. substantiv masculinbel

bel s. m., pl. beli; simb. B substantiv masculinbel

bel a. Mold. V. băl. substantiv masculinbel

BEL, beli s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel. substantiv masculinbel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibel

bel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bel belul
plural beli belii
genitiv-dativ singular bel belului
plural beli belilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z