beizadea definitie

beizadeá, (beizadéle), s. f. – Principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit. – Var. b(e)izdadea, bez(d)adea, be(i)zadea etc. Tc. begzade (Șeineanu, II, 45). substantiv femininbeizadea

BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv. și arh.) Fiu de domn; principe. [Pr.: bei-. – Var.: beizadé s. f.] – Tc. beyzade. substantiv femininbeizadea

beĭzadeá f., pl. ele (turc. beĭzadé. V. șahzadea). Vechĭ. Azĭ iron. Fiŭ de domn (de principe). substantiv femininbeĭzadea

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle substantiv femininbeizadea

beizadeà m. fiu de Domn (azi mai mult ironic): un beizade să se hotărască la plugărie ! AL. [Turc. BEYZADÈ, fiu de beiu]. substantiv femininbeizadeà

BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade. substantiv femininbeizadea

BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Învechit, astăzi mai mult ironic) Fiu de domn, principe. Răsturnat într-un jilț, beizadeaua Mitică Ghica pufăia dintr-o țigară. PAS, L. I 37. Gospodina se închină în fața beizadelei, sărutîndu-i mîna întinsă. SADOVEANU, Z. C. 43. Ia priviți, tată, pe cuconașul Nu este așa că seamănă cu o beizadea? FILIMON, C. 111. – Pronunțat: bei-za-. – Variantă: beizadé (KOGĂLNICEANU, S. 210) s. f. substantiv femininbeizadea