beilerbei definitie

BEILERBÉI, beilerbei, s. m. (Turcism înv.) Guvernator general al unei provincii turcești. [Pr.: bei-.Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Tc. beyler-bey „beiul beilor”. substantiv masculinbeilerbei

beglerbéĭ și beĭlerbéĭ m., pl. tot așa (turc. = „beĭu beilor”). Guvernator general al uneĭ mari provĭnciĭ turceștĭ (egal cu viziru saŭ cu pașa cu treĭ tuĭurĭ), ca beglerbeĭu Rumeliiĭ saŭ al Anadoluluĭ. substantiv masculinbeglerbeĭ

beĭlerbéĭ V. beglerbeĭ. substantiv masculinbeĭlerbeĭ

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii substantiv masculinbeilerbei

BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi. substantiv masculinbeilerbei

BEILERBÉI, beilerbei, s. m. (Turcism învechit) Guver­nator general al tmei provincii turcești, avînd rangul de pașă cu trei tuiuri. Era Hasan-Pașa, beilerbeiul Rumeliei. BĂLCESCU, O. II 80. – Pronunțat: bei-ler-. – Variantă: beglerbéi (SADO­VEANU, N. P. 13) s. m. substantiv masculinbeilerbei

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibeilerbei

beilerbei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beilerbei beilerbeiul
plural beilerbei beilerbeii
genitiv-dativ singular beilerbei beilerbeiului
plural beilerbei beilerbeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z