behaviorism definitie

credit rapid online ifn

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n. substantiv neutrubehaviorism

BEHAVIORÍSM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme) substantiv neutrubehaviorism

credit rapid online ifn

BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviourcomportare]. substantiv neutrubehaviorism

BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme. substantiv neutrubehaviorism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibehaviorism

behaviorism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular behaviorism behaviorismul
plural
genitiv-dativ singular behaviorism behaviorismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z