BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard) substantiv masculinbegard
begard substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | begard | begardul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | begard | begardului |
plural | — | — |