beden definitie

credit rapid online ifn

bedén (-nuri), s. n.1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv. substantiv neutrubeden

bedén n. pl. urĭ (turc. beden, id.). Sec. 18. Deschizătură în zid făcută ca să tragĭ cu pușca orĭ cu tunu. V. barbacană. substantiv neutrubeden

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibeden

beden  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beden bedenul
plural bedenuri bedenurile
genitiv-dativ singular beden bedenului
plural bedenuri bedenurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z