bectimis definitie

bectimís s. m. – Tutun fin. – Var. bectemis, bectemiz. Tc. pek temiz (DAR). substantiv neutru bectimis

bectimís (înv.) s. n. substantiv neutru bectimis

bectemís și -imís n., pl. urĭ (turc. ar. pek temiz, foarte curat). Rar. Tutun de cel maĭ bun. substantiv neutru bectemis

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bectimis

bectimis   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bectimis bectimisul
plural
genitiv-dativ singular bectimis bectimisului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z