bectemis definitie

bectemís și -imís n., pl. urĭ (turc. ar. pek temiz, foarte curat). Rar. Tutun de cel maĭ bun. substantiv neutru bectemis

bectemis n. calitate superioară de tutun. [Turc. PEK TEMIS, lit. tare și curat]. substantiv neutru bectemis

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bectemis

bectemis   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bectemis bectemisul
plural bectemisuri bectemisurile
genitiv-dativ singular bectemis bectemisului
plural bectemisuri bectemisurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z