reduceri si promotii 2018
Definitie bec - ce inseamna bec - Dex Online
Alege sensul dorit: bec - substantiv masculin bec - substantiv neutru

bec definitie

BEC s.m. Jucător fundaș la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back]. substantiv masculin bec

BEC2 s. m. jucător fundaș de fotbal. (< engl. back) substantiv masculin bec

*bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ. substantiv masculin bec

BEC2, beci, s. m. (Sport, rar) Fundaș la jocul de fotbal. – Din engl. back. substantiv masculin bec

BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec]. substantiv neutru bec

BEC1 s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec) substantiv neutru bec

bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72. substantiv neutru bec

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz]. substantiv neutru bec

bec1 (fundaș) (rar) s. m., pl. beci substantiv neutru bec

bec2 (obiect de iluminat) s. n., pl. bécuri substantiv neutru bec

bec n. 1. țeava unei lămpi cu gaz aerian: candelabru cu șase becuri; 2. lampă electrică. substantiv neutru bec

BEC1, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz]. substantiv neutru bec

BEC, becuri, s. n. 1. (Adesea determinat prin « electric ») Balonaș de sticlă, de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice; este prevăzut cu un fila­ment care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric; p. e x t. lumina acestui bec. Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care cprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o între­rupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. 2. (Învechit) Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. ♦ (Azi determinat prin « de gaz ») Arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze. substantiv neutru bec

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat. substantiv neutru acădeapebec

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bec

bec   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bec becul
plural becuri becurile
genitiv-dativ singular bec becului
plural becuri becurilor
bec   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bec becul
plural becuri becurile
genitiv-dativ singular bec becului
plural becuri becurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z