BÉBE s. m. Copil în primele luni sau în primii ani de viață. [Acc. și: bebé.] – Din fr. bébé. substantiv masculinbebe
a-l striga pe Bebe / pe Iorgu expr. (adol.) a vomita. substantiv masculinalstrigapebebe
bebe substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bebe | bebeul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bebe | bebeului |
plural | — | — |