reduceri si promotii 2018
Definitie beatitudine - ce inseamna beatitudine - Dex Online

beatitudine definitie

BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude]. substantiv feminin beatitudine

BEATITÚDINE s. f. 1. stare de fericire deplină. 2. stare patologică de euforie permanentă. (< lat. beatitudo, fr. béatitude) substantiv feminin beatitudine

BEATITÚDINE s. f. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Fr. béatitude (lat. lit. beatitudo, -inis). substantiv feminin beatitudine

*beatitúdine f. (lat. beatitúdo -údinis). Fericire supremă și eternă. Cele opt beatitudini, cele opt fericirĭ ale evangheliiĭ. substantiv feminin beatitudine

beatitúdine (be-a-) s. f., g.-d. art. beatitúdinii substantiv feminin beatitudine

beatitudine f. fericire perfectă de care se bucură aleșii în împărăția cerurilor. substantiv feminin beatitudine

BEATITÚDINE s. f. 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude. substantiv feminin beatitudine

BEATITÚDINE s. f. Stare de fericire deplină. O liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă. HOGAȘ, M. N. 159. ◊ (Poetic) Cînd vine întunericul... toată beatitudinea în care se află scu­fundat ținutul poate fi auzită. BOGZA, C. O. 159. ◊ (Iro­nic) Am intrat în starea de beatitudinesînt complet ramolit. CARAGIALE, O. VII 90. – Pronunțat: be-a-. substantiv feminin beatitudine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului beatitudine

beatitudine   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beatitudine beatitudinea
plural
genitiv-dativ singular beatitudini beatitudinii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z