bețivă definitie

BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă. adjectivbețiv

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv. adjectivbețiv

bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare. adjectivbețiv

bețiv a. și m. care bea peste măsură, care are patima sau darul beției. adjectivbețiv

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve adjectivbețiv

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus. adjectivbețiv

BEȚÍV, – Ă, bețivi, -e, s. m, și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F.104. Pentru un bețiv toate se reduc lauri vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = muscriliță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebrii). adjectivbețiv

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve adjectivmuscă-bețivă

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană. adjectivprostituatăurâtășibețivă

bețivă, bețive s. f. (tox.) bucățică de hârtie pe care se impregnează doze de LSD-25 în vederea consumului. substantiv femininbețivă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibețivă

bețivă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beți bețiva
plural bețive bețivele
genitiv-dativ singular bețive bețivei
plural bețive bețivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z